duminică, 28 iunie 2009

DOI


-Ai vazut-o? trebuie sa fie pe aici pe undeva!


-Nu..


-Nu-mi spune asta atat de senin, stiu ca era aici ultima data! Parca ar fi intrat in pamant!


-Poate a intrat…


-Nu pot sa cred ca tocmai ai spus asta! A fost o gluma extrem de proasta! si continua sa caute agitata prin toata casa.


Desi purta doar o pereche de boxeri albi si un tricou scurt de casa, avea parul impecabil, recent coafat, pielea catifelata, bronzata uniform si un machiaj de zi, cu care isi chinuia figura inca de la primele ore ale diminetii. El o cunoscuse altfel. Acum, buclele blonde ce altadata se jucau pe umerii ei stralucind in soare, s-au transformat in suvite drepte, groase si aspre care necesita doua vizite pe saptamana la salonul de infrumusetare pentru a arata ca de plastic. Atunci, ii putea saruta ochii in fiecare dimineata, insa, acum nici nu-i mai poate privi pentru ca ea nu mai e langa el cand se trezeste, ci in fata oglinzii aplicandu-si mascara si pudra scumpa, cumparate saptamana trecuta de la noul magazin din centru.


-Aah cred ca stiu! E in geata pe care am purtat-o acum doua zile la intalnirea cu directorul de marketing! si incepu sa scotoceasca in poseta ce arata mai degraba ca un geamantan. Scoase doua agende, arunca laptop-ul pe canapea, aseza atent parfumul pe noptiera si incepu sa azvarle rand pe rand, peste umar portofelul, fardurile, trei facturi si cateva pixuri.


-Nu-mi vine sa cred, nu e nici aici, spuse ea cu vocea stinsa.


-Nici mie, ai putea ascunde si un cadavru in geanta aia, replica el usor dezgustat.


-Nu am chef si nici timp de ironiile tale! Mai bine te-ai ridica din pat si m-ai ajuta! ii spuse pe un ton intepator, in timp ce cotrobaia prin sertare.


Cu cativa ani in urma, cand a cunoscut-o, ea avea timp pentru orice si mai ales pentru el. Ii placea sa-l asculte ore in sir, sa-l priveasca direct in ochi, sa-l soarba din priviri chiar si atunci cand acesta nu-I spunea nimic. Erau momente in care stateau unul langa altul, se priveau, ascultau tacerea si izbucneau in hohote de ras, sarutandu-se timp indelungat.


-M-am uitat peste tot. Am ridicat covorul, am cautat sub pat, in sifonier,in dulapuri, nu mai pot! Ma ajuti, sau ai de gand sa stai toata ziua acolo?! ii spuse ea in timp ce se aseza extenuata in fotoliu.


-Ok, ma duc sa ma uit in garaj, in masini, poate e pe acolo.. si se ridica lenes din pat indreptandu-se spre scari.


In momentul in care l-a cunoscut cel mai mult a atras-o felul in care vorbea, atat de repede, frumos si stangaci, incercand parca sa cuprinda toate cuvintele limbii doar pentru a o impresiona. Acum, vorbeste putin si rar dandu-i impresia ca daca nu ar fi persoana aceea invizibila cu pistolul la tampla lui care sa-l forteze sa-i arunce doua fraze la intoarcerea din fiecare delegatie, ar ramane mut pe veci.


-Nu e nimic in garaj…nicaieri, spuse el la intoarcere pe un ton putin ingrijorat.


Ea sari ca arsa din fotoliul unde se odihnise pentru cateva clipe, si incepu sa vorbeasca repede, cu vocea ridicata, fara noima.


-Crezi ca s-a pierdut aseara la petrecere?! Dar nu, nu cred, nu vreau sa ma gandesc! Poate in timp ce dansam a cazut, dar s-ar fi intors inapoi,nu??!


-Nici nu vreau sa aud asta! spuse el frecandu-si mainile agitat


Altadata, i-ar fi luat mainile , le-ar fi sarutat si ar fi imbratisat-o incercand sa o calmeze, dupa care ar fi fugit la floraria din colt si s-ar fi intors cu un buchet imens de lalele, florile ei preferate. Acum insa, o privea fix, cu ochi reci, dispretuitori ce ascundeau reprosuri interminabile.


-Trebuie sa gandim logic, sa nu intram in panica! Ii spuse ea in timp ce isi simtea genunchii tot mai moi.


Dupa o lunga pauza in care niciunul dintre ei nu a mai scos vreun sunet, el o prinse de incheietura mainii si o trase dupa el spre baie.


-Stiu, stiu! Sigur a adormit, da clar, asta e! Scoate-ti repede lentilele de contact!


Cu o viteza uluitoare si cu un rictus ce exprima doar disperare, ea isi scoase lentilele, se napusti peste oglinda si incepu sa-si ridice pleoapele cu doua degete.


-Ah daca as fi avut ochii mai deschisi la culoare poate s-ar fi vazut mai clar! Spuse ea dezamgita.


-Nu conteaza asta! Nu gasesti?


-Nuuu!


-Lasa-ma sa ma uit la mine, spuse el, dupa care incepu sa-si aplice acelasi tratament in fata oglinzii.


-Spune-mi ca e la tine! aproape ca il implora cu ochii rosii si iritati


-Mai e o varianta! sunt sigur ca doarme profund, de-asta nu reusim sa vedem nimic, zise el si incepu sa se loveasca usor cu pumnul in piept, timp in care ascultau impreuna sunetul.


-Suna a gol! Nu-mi vine sa cred! Stai sa incerc la mine….sigur e aici!bineinteles ca e aici! Si incepu sa faca acelasi lucru ca si el, ascultand atenta.


-Gol…sopti ea in timp ce lacrimile ii curgeau siroaie pe obraji.


-Nu,nu nu! Nu se poate, trebuie sa fie undeva! Nu! tipa el in timp ce tremura din toate incheieturile.


-Ba da…a murit!! ii spuse ea si se prabusi in genunchi pe gresia rece.


Ingrozit cazu langa ea, o lua in brate si ramasera asa cateva ceasuri...


Dupa un timp s-au ridicat, au mers impreuna in dormitor, unde ea, deschizand incet sifonierul a rupt eticheta rochiei negre pe care nu apucase sa o imbrace pana atunci si o trase usor pe pielea bronzata. In tot acest timp el isi potrivi cravata peste camasa neagra, pe care o mai purtase cu doua saptamani in urma fara vreo ocazie speciala.


Ajunsi in fata usii si-au spus “condoleante” dupa care si-au urat “o viata frumoasa!” si au apucat-o fiecare in directia opusa.




Iubirea lor murise.




4 comentarii:

  1. Foarte misto! Am citit si parca vedeam cum se prinde contur o imagine pictata de Dali. Misto de la cap la coada - proaspat si intens!

    RăspundețiȘtergere
  2. Frumos, sensibil, poetic si atat de real. Multumesc.

    RăspundețiȘtergere