sâmbătă, 21 aprilie 2012

DEXTUL (compozitie chimica I)


Atat de complicat si ciudat de frumos se dezvolta creierul uman, incat raman fara cuvinte de multe ori si-ncep sa caut altele noi, unele dintr-o limba necunoscuta si ,mai ales, nescrisa. Am ajuns intr-un punct al trairilor si-ntr-o stare imaginativa care ma face sa incerc un sentiment de nesatisfacere lingvistica.

Pictez involuntar tablouri pe panza invizibila, cu vopsea scursa din muzica veche si cu nuante intarite pe sertarele subconstientului meu din lemn de cires, finisate cu lac de amintiri nepretuite. Tacuta, pe ascuns…am inceput sa caut cuvinte pe care DEX-ul din biblioteca nu mi le arata…pentru ca nu le are.

Dar simt impulsul turbat de-a ma explica, scuza in unele moment de criza, de-a ma spala verbal de pacate parfumate, de-a pune stapanire pe minti linistite..printr-o asezare de litere ininteligibila.

Pura nebunie, stiu.

Ce fac? Incep, ca de obicei, sa caut solutii. Incep sa-mi scriu textul si mi-l imbrac in coperte de DEX, unul personal dupa care sa ma explic atunci cand e nevoie.

Nu-mi complic viata cu sute de pagini, nu…ci doar cu un text.  In cateva randuri vreau sa cuprind o parte din viata mea, a noastra, a tuturor, o parte care-mi trage visele de par noaptea si-mi striga in ureche: “Explica-ma!”.  Iar eu o voi face in propriul meu “DEXT”.


~Sunt bolnava fizic.  Sunt pe cale de a-mi distruge toate planurile vietii, Job, relatie, pasiuni, relatii de prietenie si relatii de familie. Ma afund intr-o gaura al carei fund nimeni nu-l vede, ma micsorez la propriu.  Nu vreau sa cred si merg mai departe cu toate “fisurile” la vedere.  Intr-un tarziu, intr-un moment ce a avut pretentia de a fi disperat, am spus “accept!....accept tot si odata cu el tratamentul.”
Partea complicata vine in momentul in care accepti un tratament care nu-ti ofera vreo garantie, ba chiar te poate lovi in moalele capului ori de cate ori are chef sau la cea mai mica eroare pe care-o faci. E pasul pe care n-ai fi vrut sa-l faci niciodata, dar niciodata si ,totusi, intri cu speranta intr-o barca ce nu stii unde te va duce.

Condimentele, unele prea picante altele prea dulci, ce se-amesteca in sufletul tau in acea clipa de maxima intensitate sunt: teama puternica, speranta intr-o cantitate ceva mai mare si dezamagire profunda. Si da! Poti simti toate astea exact in acelasi timp.~


~Te uiti in ochii lui zambitori, ii asculti vocea calda si aproape mereu vesela, il iubesti cum nu credeai vreodata ca esti in stare s-o faci si totusi…iti vine sa strigi de durere. De ce? Pentru ca stii ca-l minti intr-un mod ordinar, il inseli mecanic si fara sentimente, dintr-o prostie sinistra. Iubirea aia mare pe care-o simti, genereaza frica de a nu-l pierde si de aici treci la disimulari si scenarii pe care habar n-aveai ca le poti pune vreodata cap la cap. In acelasi timp ti-e scarba.

 Clipa puternica vine si te face sa simti: dragoste uriasa, frica ce-ti ingheata sangele  si ura, te urasti pe tine.~


~Stai pe geam si tragic cu putere din ultima tigara din pachet iar pachetul e ultimul pentru ca nu mai ai bani sa-ti iei altul. Ai pleca pe la niste prieteni sa-mprumuti niste bani dar n-ai nici macar pentru o cartela de metrou iar altfel, sa dea naiba daca stii cum sa ajungi. Te-ntrebi “Ce dracu’ am facut pan’ la varsta asta ca sa-mi permit sa ajung in situatii d’astea?” Mai tragi un fum si-ti aduci brusc aminte ca maica’ta e la serviciu, taica’tu la fel, ca iubita ta te asteapta la locul vostru de intalnire, ca tre’ sa mai dai send la cinci mailuri de angajare pentru cateva joburi si, desi suparat si abatut zambesti ca prostul, stingi tigara si te-ndrepti spre laptop pe picioarele tale…pentru ca nu esti nici bolnav, nici paralizat si mintea-ti functioneaza in parametrii normali.

In clipa “minunata” simti: furie distrugatoare, tristete apasatoare si tot atunci, un fir de speranta, plus inca doua de liniste”.~


~Deschizi usor ochii si-l vezi in usa dormitorului. S-a trezit demult si s-a ocupat déjà , in liniste, sa cumpere si sa aduca micul dejun. Te smiorcai si te rasfeti cu capul in perna…ca nu poti sa te ridici, ca vrei sa mai stai, sa mai dormi putin. Se aseaza pe marginea patului iti spune ca freshul de portocale si croissantul te asteapta, dupa care te saruta usor pe umarul stang….iar tu stii ca te-a mintit nu cu multa vreme in urma. Nu-i spui nimic deocamdata… si el a tacut atunci cand tu ai dat cu iubirea voastra de pamant, dar asta nu e o scuza. Revii la gandurile negre si privirea ti-e umbrita, dar zambetul (isteric) tot pe buzele tale se-ntinde somnoros. Vine si momentul potrivit sa-ti dezlantui furtuna.

In clipa de glorie simti: bucurie, dragoste, nervi ce se-nmultesc ca niste bacterii si un pui de paranoia care fuge spre maturitate, logic, cu viteza…gandului.~



~Stai cocotata pe bufetul din bucatarie in timp ce el iti gateste de zor si-ti povesteste entuziasmat toate planurile pe care le are pentru voi doi in viitorul apropiat. Tu sorbi crispata din vinul rosu ca sa ai ce-nghiti in sec…pentru ca nu ai absolut niciun sentiment de iubire pentru el, doar umbra unora pe care le-ai avut cu mult timp in urma. Totusi, continui sa te complaci in situatia asta bolnava de teama de a nu rani si din egoism…pentru ca omul ala iti proiecteaza realitatea pe care tu ti-o doresti ataaat de tare…dar nu alaturi de el.

Vine clipa si te loveste peste ceafa cu: mila, suferinta chinuitoare, comfort ireal, dor care-ti inmoaie genunchii si scarba de tine. ~



~Te tine strans in brate, iti saruta spatele, tu-i saruti mana pe care-o tii in palmele tale. Va spuneti noapte buna in soapta si-n gand multe altele ce n-au nevoie sa fie rostite pentru ca va-ntelegeti si asa. V-ati trecut prin focurile iadului, unul pe altul, atata timp. V-ati sprijinit cand a contat cel mai mult si nimeni altcineva nu stia ca va plange sufletul. Va povestiti zilele unul altuia, de fiecare data cu acelasi entuziasm, din ora-n ora de parca nu v-ati fi vorbit de un an. Voi nu aveti o relatie de cuplu, aveti o legatura iar asta e mai importanta decat orice relatie banala, clasica, normala… pentru ca are puterea sa se transforme oricand in absolut ce vreti si va doriti voi.

Clipele astea vin cu: putere, sigurantaliniste si iubire inteleapta. Atat.~


Fiecare dintre situatiile de mai sus, unele imprumutate, altele nu, nu se pot limita doar la un sentiment. Ele nasc retete pline de ingrediente care mai de care mai rare, mai puternic aromate si de neinlocuit.

Sunt mult prea complicata pentru a ma putea  aseza linistita intr-un hamac plin de ganduri prestabilite, de conceptii si idei impuse, cusut cu ata folosita la “uniformele” altor oameni ce au acceptat totul asa cum le-a fost transmis. E mult mai mult de atat in vietile noastre. E multa poezie, multa culoare si in fiecare clipa ne bucuram de un cocktail diferit de sentimente.

Propria ta analiza iti va da atat de multe raspunsuri despre tine cum nici nu-ti poti imagina. Nu te gandi ca sunt gresite pentru ca ai ocazia sa lucrezi cu materialul clientului si e atat de frumos cand realizezi ca acel client esti tu!