duminică, 28 iunie 2009

DOI


-Ai vazut-o? trebuie sa fie pe aici pe undeva!


-Nu..


-Nu-mi spune asta atat de senin, stiu ca era aici ultima data! Parca ar fi intrat in pamant!


-Poate a intrat…


-Nu pot sa cred ca tocmai ai spus asta! A fost o gluma extrem de proasta! si continua sa caute agitata prin toata casa.


Desi purta doar o pereche de boxeri albi si un tricou scurt de casa, avea parul impecabil, recent coafat, pielea catifelata, bronzata uniform si un machiaj de zi, cu care isi chinuia figura inca de la primele ore ale diminetii. El o cunoscuse altfel. Acum, buclele blonde ce altadata se jucau pe umerii ei stralucind in soare, s-au transformat in suvite drepte, groase si aspre care necesita doua vizite pe saptamana la salonul de infrumusetare pentru a arata ca de plastic. Atunci, ii putea saruta ochii in fiecare dimineata, insa, acum nici nu-i mai poate privi pentru ca ea nu mai e langa el cand se trezeste, ci in fata oglinzii aplicandu-si mascara si pudra scumpa, cumparate saptamana trecuta de la noul magazin din centru.


-Aah cred ca stiu! E in geata pe care am purtat-o acum doua zile la intalnirea cu directorul de marketing! si incepu sa scotoceasca in poseta ce arata mai degraba ca un geamantan. Scoase doua agende, arunca laptop-ul pe canapea, aseza atent parfumul pe noptiera si incepu sa azvarle rand pe rand, peste umar portofelul, fardurile, trei facturi si cateva pixuri.


-Nu-mi vine sa cred, nu e nici aici, spuse ea cu vocea stinsa.


-Nici mie, ai putea ascunde si un cadavru in geanta aia, replica el usor dezgustat.


-Nu am chef si nici timp de ironiile tale! Mai bine te-ai ridica din pat si m-ai ajuta! ii spuse pe un ton intepator, in timp ce cotrobaia prin sertare.


Cu cativa ani in urma, cand a cunoscut-o, ea avea timp pentru orice si mai ales pentru el. Ii placea sa-l asculte ore in sir, sa-l priveasca direct in ochi, sa-l soarba din priviri chiar si atunci cand acesta nu-I spunea nimic. Erau momente in care stateau unul langa altul, se priveau, ascultau tacerea si izbucneau in hohote de ras, sarutandu-se timp indelungat.


-M-am uitat peste tot. Am ridicat covorul, am cautat sub pat, in sifonier,in dulapuri, nu mai pot! Ma ajuti, sau ai de gand sa stai toata ziua acolo?! ii spuse ea in timp ce se aseza extenuata in fotoliu.


-Ok, ma duc sa ma uit in garaj, in masini, poate e pe acolo.. si se ridica lenes din pat indreptandu-se spre scari.


In momentul in care l-a cunoscut cel mai mult a atras-o felul in care vorbea, atat de repede, frumos si stangaci, incercand parca sa cuprinda toate cuvintele limbii doar pentru a o impresiona. Acum, vorbeste putin si rar dandu-i impresia ca daca nu ar fi persoana aceea invizibila cu pistolul la tampla lui care sa-l forteze sa-i arunce doua fraze la intoarcerea din fiecare delegatie, ar ramane mut pe veci.


-Nu e nimic in garaj…nicaieri, spuse el la intoarcere pe un ton putin ingrijorat.


Ea sari ca arsa din fotoliul unde se odihnise pentru cateva clipe, si incepu sa vorbeasca repede, cu vocea ridicata, fara noima.


-Crezi ca s-a pierdut aseara la petrecere?! Dar nu, nu cred, nu vreau sa ma gandesc! Poate in timp ce dansam a cazut, dar s-ar fi intors inapoi,nu??!


-Nici nu vreau sa aud asta! spuse el frecandu-si mainile agitat


Altadata, i-ar fi luat mainile , le-ar fi sarutat si ar fi imbratisat-o incercand sa o calmeze, dupa care ar fi fugit la floraria din colt si s-ar fi intors cu un buchet imens de lalele, florile ei preferate. Acum insa, o privea fix, cu ochi reci, dispretuitori ce ascundeau reprosuri interminabile.


-Trebuie sa gandim logic, sa nu intram in panica! Ii spuse ea in timp ce isi simtea genunchii tot mai moi.


Dupa o lunga pauza in care niciunul dintre ei nu a mai scos vreun sunet, el o prinse de incheietura mainii si o trase dupa el spre baie.


-Stiu, stiu! Sigur a adormit, da clar, asta e! Scoate-ti repede lentilele de contact!


Cu o viteza uluitoare si cu un rictus ce exprima doar disperare, ea isi scoase lentilele, se napusti peste oglinda si incepu sa-si ridice pleoapele cu doua degete.


-Ah daca as fi avut ochii mai deschisi la culoare poate s-ar fi vazut mai clar! Spuse ea dezamgita.


-Nu conteaza asta! Nu gasesti?


-Nuuu!


-Lasa-ma sa ma uit la mine, spuse el, dupa care incepu sa-si aplice acelasi tratament in fata oglinzii.


-Spune-mi ca e la tine! aproape ca il implora cu ochii rosii si iritati


-Mai e o varianta! sunt sigur ca doarme profund, de-asta nu reusim sa vedem nimic, zise el si incepu sa se loveasca usor cu pumnul in piept, timp in care ascultau impreuna sunetul.


-Suna a gol! Nu-mi vine sa cred! Stai sa incerc la mine….sigur e aici!bineinteles ca e aici! Si incepu sa faca acelasi lucru ca si el, ascultand atenta.


-Gol…sopti ea in timp ce lacrimile ii curgeau siroaie pe obraji.


-Nu,nu nu! Nu se poate, trebuie sa fie undeva! Nu! tipa el in timp ce tremura din toate incheieturile.


-Ba da…a murit!! ii spuse ea si se prabusi in genunchi pe gresia rece.


Ingrozit cazu langa ea, o lua in brate si ramasera asa cateva ceasuri...


Dupa un timp s-au ridicat, au mers impreuna in dormitor, unde ea, deschizand incet sifonierul a rupt eticheta rochiei negre pe care nu apucase sa o imbrace pana atunci si o trase usor pe pielea bronzata. In tot acest timp el isi potrivi cravata peste camasa neagra, pe care o mai purtase cu doua saptamani in urma fara vreo ocazie speciala.


Ajunsi in fata usii si-au spus “condoleante” dupa care si-au urat “o viata frumoasa!” si au apucat-o fiecare in directia opusa.




Iubirea lor murise.




Tratament


De o buna bucata de vreme se simtea slabit iar durerile se intensificau zi de zi. Stia ca este bolnav, i-o confirmasera cei mai buni medici din lume. Din pacate insa, niciunul nu i-a prescris nimic, pe motiv ca, pentru boala sa inca se mai cauta remediu.



-Suflete, nu dispera! Suntem pe drumul cel bun! se pare ca reteta medicamentului a fost definitivata, urmand sa iasa in curand pe piata! ii spuse doctorul, la ultima vizita, cu doar cateva ore inainte sa ajunga in barul in care se afla acum.



-Sa speram ca apare la timp…



-Bineinteles, ca va aparea la timp! Hai sa-ti descriu putin si cutia, crede-ma este una foarte speciala, toata lumea stie ca ambalajul conteaza in zilele noastre,nu? il intreba medicul al carui ranjet aproape ca ii inghitea urechile clapauge.



-Da…conteaza, cred…Totusi in momentul asta mi-as dori sa am pilulele alea chiar si intr-o punga de plastic pe care sa o gasesc la marginea unui trotuar…



-Aaah da..pilulele, minunatele pilule! Sunt perfect rotunde si roz, da roz, iar forma cutiei se potriveste perfect cu…………….pacientul asculta vocea medicului ce descria ambalajul si nu-i intelegea entuziasmul bolnavicios,insa, nici nu se mai chinuia s-o faca.



Era trecut de miezul noptii, la a doua masa din dreapta, la al patrulea pahar si la al…nici nu mai stia la al catelea gand de sinucidere. Ca niciodata, barul era gol si doar vocea chelneritei il mai trezea din cand in cand:



-Sufletel, iti mai aduc ceva?



-Da, mai baga unu’! dublu sa fie!



Nu vroia sa ajunga acasa. De cand cu boala, ar fi facut orice sa mai amane, chiar si cu un ceas, seara de seara, momentul in care trebuia sa se puna in pat, rece, gol si plin de dureri.
Cu privirea pieduta, fixa involuntar un obiect aflat sub scaunul din drepta sa. Il ridica printr-un gest rapid si cu mana tremuranda isi aminti perfect descrierea doctorului, pe care credea ca nu a ascultat-o vreodata.



Nu mai vazuse pana atunci o cutie atat de atragatore, culorile se imbinau perfect iar forma il facea sa o tina strans si-n acelasi timp delicat in mana. Nerabdator, desfacu partea superioara a cutiei si descoperi uluit pastilele roz, perfect rotunde, ce parca ii inspirau acea pofta de viata, demult uitata.
Dupa cateva minute in care ritmul respiratiei aproape ca ii reveni la normal, scoase usor prospectul si incepu sa citeasca, frecandu-si ochii umezi de emotie.

Comprimate



Medicamentul se utilizeza atunci cand paciantul acuza:



-monotonie acuta
-rutina ce prezinta intensificari pe o perioda lunga de timp
- diminuarea alarmanta a sentimentelor de iubire
-plictiseala cronica
-dureri cardiace ocazionale



Indicatii importante:



-nu utilizati doze mai mari decat cele prescrise de medic (maxim 3 comprimate pe zi)
-daca utilizati in timpul tratamentului si un alt tip de comprimate ce au aproximativ aceeasi compozitie, riscati sa suferiti leziuni sau chiar insuficienta sentimentala



Reactii adverse:



-zambete necontrolate
-imposibilitate frecventa de exprimare
-batai cardiace intense
-insomnii



Medicamentul contine:



-un comprimat contine ca substante active, iubire neconditionata 250 mg, liniste sufleteasca 150 mg, momente speciale 100 mg, nebunie 50 mg.

Saruta apasat una dintre folii, baga cutia in buzunarul interior al sacoului, puse pe masa toti banii pe care-i mai avea la el si iesi grabit din bar. Strazile, ce altadata pareau ca vor sa se impreuneze pentru a-l strivi, se imbranceau acum pentru a-i face loc, intocmai unui rege intors invingator din lupta vietii sale.



Incepu tratamentul chiar de-a doua zi iar efectele se vazura dupa prima administrare. Era secretul pe care si-l spusese doar lui. In fiecare zi la acelesi ore, negresit, pilulele ii alunecau pe gat facandu-l sa se simta mai viu ca niciodata.
Acum, dupa multa vreme, reusea sa se bucure de soare, de apus, de stelele pe care nu le mai observase de cativa ani. Mergea, in pasi de dans, pe mijlocul drumului cu frumoasa cutie, pastrata cu sfintenie in buzunarul interior al unui nou sacou. De fiecare data cand o scotea, simtea nevoia sa o sarute, devenise iubita lui ascunsa, de neinlocuit care-i umpluse fata de lumina, intr-un timp atat de scurt.



In ultima dimineata a lui septembrie, ce vestea o toamna mai frumoasa ca niciodata, se trezi brusc, inainte ca alarma ceasului sa-si faca numarul, si-si intoarse capul, usor in partea dreapta privind plin de emotie, sufletul ce-i redevenise pereche, in urma tratamentului.



Deasupra unui ziar plin de vopsea, intre doua coji de banana vestejite si un cotor de mar, cu foliile smulse, stoarsa si de ultima pilula, zacea frumoasa cutie in cosul de gunoi plin-ochi, multumita ca si-a facut treaba. Stia ca absolut orice doctor de suflete ar fi fost mandru de ea iar asta ii dadea putere si curaj facand-o sa se uite urat si fara pic de teama, chiar si la cutia de conserva din fata ei, a carei margine taioasa o privea amenintator.



Fum de tigara...


Era a treia intalnire, de fiecare data in acelasi loc plin de fum, muzica asurzitoare, opulenta si oameni care vorbeau mult, fara sa spuna absolut nimic. O fixa ca si data trecuta, ca si prima oara, plin de o dorinta scarboasa. Privirea ii urca de la picioare spre sani, pana la buze, despre care stia doar ca trebuie sa se foloseasca cateva minute pentru a da impresia ca in afara de instinctele animalice mai poseda si doua- trei sentimente ce ar putea sa o impresioneze, facand-o sa-si departeze picioarele putin mai repede. Ar fi putut sa sufere chiar si de strabism, oricum el nu si-ar fi dat seama.


Pe atunci, Laura credea ca are lumea la picioare, fiind pe drumul spre cariera la care visa de pe vremea cand auzea foarte des intrebarea “Ce vrei sa te faci cand vei fi mare?”. Corpul acela frumos, sprijinit pe doua tocuri ce-l puneau in valoare, acoperit de ultima rochie din colectia primavara-vara, a celui mai scump magazin din oras, isi ducea mecanic si parca tot mai des, paharul la gura, plin de votka si putin suc de mere. Acest corp facea tot posibilul sa inece in alcool copila dinauntrul sau ce credea cu convigere in iubiri de poveste, poezii si nopti de dragoste adevarata.


In fata Laurei se afla barbatul care n-ar fi atras-o niciodata dar asta nu conta, acum ea n-ar mai fi avut timp de relatii serioase, de angajamente , asa ca, de la un pahar la altul isi dorea si chiar reusea sa-l vada tot mai atragator si sa devina la fel de perversa si de jalnica ca si el.


Desi nu se afla la prima aventura, vroia sa creada ca de data asta va avea efect iar dimineata va pleca spre casa triumfatoare, mandra ca s-a folosit de un barbat exact asa cum si-a dorit. Faptul ca regulile jocului fusesera facute si stabilite de ea o facea sa se simta regina neincoronata a amazoanelor. In timp ce le asculta aplauzele asurzitoare, ce o inconjurau, gusta fericita din licoarea magica special pregatita pentru ea si inspira puternic fumul venit din templul unde supusele jertfeau animale in numele ei. Cand se dezmetici putin, isi dadu seama ca aplauzele erau doar niste batai din palme ale persoanelor isterizate de muzica iar licoarea magica avea acum in compozitie doar votka simpla turnata din belsug de acel barbat care-i sufla in fata fumul unei tigari obisnuite. Insa, nimic nu mai conta, era hotarata sa mearga pana la capat, asa ca, il apuca de brat, iesira din club si ii spuse, zambind fals: “Mergem la tine!”


A doua zi, se trezi in alt pat, cu o durere de cap diferita de celelalte, sprijinita de alta perna si langa o alta persoana, poate cea mai respingatoare. Intinse mana spre geanta, cotrobai usor si scoase pachetul de tigari, usurata ca macar ele ramasesera aceleasi.


In drumul spre casa, ce i se parea mai lung ca niciodata, privea prin geamul taxiului figurile oamenilor, incercand sa-si dea seama unde s-a trezit fiecare dintre ei in acea dimineata.
Nu era nici puternica, nici triumfatoare ci doar sigura ca in fata usii n-o va astepta niciuna dintre supusele sale. De fapt nici nu stia daca mai are vreun regat, probabil ca fusese devastat azi-noapte.


Aflata pe bancheta din spate a taxiului, Laura incerca sa-si faca loc printre slabiciunile care o inghesuiau din ce in ce mai mult si carora le daduse nastere cu cateva ore inainte in timp ce se folosea de un barbat exact asa cum isi dorea ea.