Strig lunile ce fost-au la-nceput de drum
Cand oamenii-n jur se prefaceau in ceata,
Ori fosta oare ceata de fapt fum,
De la tigari aprinse la un pahar de viata?
Strig lunile ce-n ochi ne-au pus lumina,
Pe buze zambet dintr-o carte veche,
Cand nu stiam de lacrimi sau de vina
Ci doar de-o-mbratisare de pereche.
Strig lunile cu rochie lunga, rosie, de vara
Cand iarba se pleca in fata-i rusinata
Iar vantul obosit de mers din tara-n tara
Imi povestea usor cum va sa fim odata
Strig lunile ca lupul intr-un miez de noapte,
Chem zile de demult ce parca le-am visat,
Incerc s-opresc, cu greu , tot valul tau de soapte
Si sa le-ngrop pe rand, in lada de sub pat....