Ajutor! Ma inec in mine...

(Cat de jos tre' sa ajungi ca sa poti urca iar?)

Tot corpul mi s-a izbit de apa rece ca si cum as fi cazut direct pe o bucata de beton. Spatele si picioarele au inceput sa ma furnice si usor, usor betonul a inceput sa se-nmoaie, sa devina lichid si sa-mi invaluie trupul. Mii de cutite imi injunghie mainile, picioarele, fata iar numarul lor se inmulteste cu cat ma afund mai mult. Am ochii deschisi, sunt plini de verdele apei si de lumina felinarului ce a ramas neclintit pe pod....iar vocea aia schimonosita se aude din nou tinandu-si micul ecou diabolic de mana:

Cine sunt? Esti tu, definitia mediocritatii. Persoana care tace, care se teme, care amana, care uita, care nu spune de dragul altora. Esti inca una ca tine. Din material prost, cusut de mana, cu nasturi ieftini si croiala invechita.

Ce fac? Nu faci nimic. Agiti apele in jurul tau doar ca sa para ca faci ceva. Vorbesti doar ca sa nu taci. N-ai absolut nicio satisfactie. Nu contezi deloc si nimeni nu conteaza pe tine. Nu faci nimic si asta stii sa faci cel mai bine.

Ce vreau? Habar n-ai. Vrei multe si de fapt nimic. Vrei prea multe si n-ai nimic.

Pe cine iubesc? Iubesti oameni care te uita, care nu te iubesc, care te arunca de pe o zi pe alta fara sa se uite inapoi. Iubesti persoane care au ocazional nevoie de tine, care te afunda, care te pun mereu pe locul doi, trei, patru sau in viata carora n-ai niciun loc de fapt.

Cine ma iubeste? Cine stie?

E atat de rece si frig, atat de liniste si atat de departe. Aud inima, bate la poarta apei. Vrea sa intre, sa se aseze pe fundul ei, cu capul pe o piatra si sa taca, sa adoarma, sa se opreasca...a obosit. Corpul mi se leagana in hamacul asta de gheata care ma duce tot mai jos spre tacere, unde luminile se sting rand pe rand.

Incep sa vad:

"O mama tanara, cu trasaturi frumoase care-i citeste unei fetite blonde cu parul ondulat, cartea ei preferata.
Pe Sandy Bell intr-un televizor vechi in fata caruia fetita sta nemiscata si zambeste.
O sala de clasa luminoasa, o floricica albastra din hartie pe care scrie "I D", prinsa de o uniforma apretata....miroase a lemn proaspat lacuit.
O fata ce canta la cor si inima-i vibreaza.
Un creion verde, foarte tocit de cat a scris pe zeci de caiete.
O camera, patru pereti ce respira odata cu fata care sta intinsa pe jos cu privirea pierduta, un altar, un cuib o viata.
Un balcon plin de flori si perne pe jos, cu geamuri larg deschise, vant cald adie si lacul sclipeste inconjurat de lumini.
Un bunic care danseaza an de an, negresit, cu nepoata lui in mijlocul camerei, zambeste cu fata plina de lumina, plange si ii saruta mainile.
O fata prea tanara ca sa fie felicitata.
Niste randuri: "Multumesc pentru lucrurile minunate pe care le faci! Nu stiu de unde ai atata putere...sa te tina Dumnezeu!"

Talpile mi se lipesc de pietre...am ajuns la fund, am ajuns la timp. Nici linistea nu se mai aude aici...nici intunericul nu se mai vede. As vrea sa plang dar nu am unde...totul e apa...totul e sarat si rece.

Miroase a frezie, simt gust de turta dulce, inima mea s-a oprit dar totusi aud batai...nu's ale mele. Sunt in rochia neagra...scurtata, cu urechea dreapta lipita de cealalta inima a mea, am atipit cinci minute.

Deschid ochii, imping puternic nisipul si pietrele de sub picioarele mele, ma arunc spre inceput. Luminile incep sa apara si apa ma ridica cu o viteza uluitoare. Sparg acoperisul apei si trag in piept tot aerul fericirii...sunt sus...iar vocea frumoasa-mi spune:

Cine sunt? Esti oricine vrei sa fii! Esti omul puternic ce picteaza zambete pe fetele lor. Omul care poate ajunge oriunde, mai sus ca nimeni altcineva. Esti copilul soarelui care rade cand ploua, se plimba prin zapada si se topeste de bucurie cand vine primavara. Esti forta care se pregateste sa bucure milioane de suflete.

Ce fac? Cladesti un palat. Pui caramida cu caramida zi de zi, e palatul dorintelor tale.

Ce vreau? Vrei sa ajungi in sufletele lor. Sa-i faci sa planga razand, sa cada pe ganduri cu ochi tristi sa explodeze de fericire.

Pe cine iubesc? Iubesti un dans lent in mijlocul bulevardului, iubesti o margine de fereastra pe care doarme un sarut, iubesti niste foi mici pline de dorinte mari, iubesti, cum stii tu mai bine, tot ce vrei sa iubesti.

Cine ma iubeste? Te iubeste inima care bate anormal de tare,cateodata. Vocea pe care o auzi dimineata. Mana care te tine cand mergi pe tocuri, noaptea, intr-un parc cu vrajitoare.

Chiar daca stii sa-noti, atunci cand pleci in largul sufletului tau, fara vesta de salvare, fara sa spui nimanui si fara sa-ti cunosti bine apele, singurul care te poate salva esti doar tu. Cand iti faci bagajele si esti hotarat sa mergi in...largul tau, nu te gandi ca mergi intr-o croaziera, nu-ti lua lucruri scumpe, inutile greu de carat...te vor afunda si mai mult. Umple fiecare buzunar cu cele mai frumoase amintiri, in geanta ia-ti momentele speciale din viata ta iar intr-un servetel impacheteaza-ti putina iubire...o sa ai nevoie.