Cand zici ca viata e scurta, ar fi bine sa crezi si sa simti asta , nu doar s-o spui ca sa pari putin mai destept si mai profund decat persoana in fata careia te vaiti patetic.
Te plangi zilnic de ce nu ai, de ce nu poti…de fapt te plangi de ceea nu vrei sa ai pentru ca nu-ti dai voie sa visezi, sa zambesti cu privirea pierduta. Te lovesti clipa de clipa de bariere inexistente, de stalpi pe care doar tu ii vezi pentru ca, normal, tu i-ai infipt bine acolo, in drumul tau, numai ca sa ai ce-nsira a doua zi la birou, colegului mult mai blazat decat tine.
Ai un post banal intr-o banca dar de fapt ai visat mereu sa…nu stiu…sa dansezi! Iar tu nu esti in stare nici macar sa te inscrii la un amarat de curs, care te-ar umple de bucurie de 2-3 ori pe saptamana. Ti-ar schimba viata, ai zambi mai des, ai fi tu.
Te jignesti singur! Iti umilesti persoana cel mai mult in momentul in care te intrebi “…pai…si ce-o sa spuna Marcel de la 5 cand o sa auda ca vreau sa fac asta?!”
Te minti intr-un mod ordinar cand iti spui, cu aceeasi fata trista, cu care daca te-ai vedea-n oglinda te-ai scuipa singur, “dar nu am bani acum…”. In schimb, acei bani cu care ti-ai plati bucuria asta frumoasa, ii cheltui pe 2 mese in oras, 3-4 drumuri cu taxiul si o “superba” seara in club, ca na, dupa o saptamana “groaznica” la birou, tre’ sa te relaxezi si tu si sa-ti “rupi creierii” cu niste shoturi si alte cateva pahare de whisky.
Si totusi…cea mai rea dintre toate, aia care-ti mananca sufletul putin cate putin, te ia usor in brate, zambeste perfid, cand vede cum trec anii peste tine iar cand e sigura ca nu mai ai ce face, te proiecteaza... cu curu-n balta, e AMANAREA.
Cel mai “misto” e cand astia intre 20 si 25 de ani, mai ales, spun “LASA,nu acum, poate dupa Revelion, poate peste 2 luni,poate poate. LASA ca mai am timp…” Nu, fratilor nu mai aveti timp, niciodata nu avem timp de lasat in urma! Daca esti smecherul care a inventat masina timpului sau norocosul ale carui zile se mai repeata, asa din cand in cand, atunci randurile astea nu sunt pt tine…dar stiu si stii si tu foarte bine ca nu esti!
Nimeni, dar nimeni nu te va doboara in viata asta mai mult decat o vei face tu!
Acum, dupa ce ai citit “pilda penibila” care probabil te face sa casti, rapeste-ti un minut din pretiosul timp si imagineaza-te, incercand sa intri cu totul in urmatoarea situatie:
De cand te stii ti-ai dorit sa mergi pe munte, sa urci pe tot felul de carari in mijlocul naturii dar nu ai gasit momentul potrivit, ti-ai dorit sa pictezi dar totusi n-ai facut-o, ti-ai dorit sa devii avocat dar ai zis ca e prea mult pt tine, ti-ai dorit sa sa fii actor dar ar fi ras 2-3 prieteni si ai renuntat, intotdeauna ti-ai dorit sa inveti sa canti la pian, sa zicem, dar cum tu nu cunosti nicio nota, te-ai fi facut de ras si oricum n-ar mai fi avut cine sa te invete la varsta asta.
Cu cel putin o dorinta de genul asta in suflet, imagineaza-ti acum ca locuiesti in subsolul unei cladiri pentru ca n-ai cum sa te intretii. Gandeste-te ca 1 milion de lei pentru tine inseamna o avere, ca acum doi ani ti-ai pierdut ambele picioare intr-un accident iar acum doua ore tocmai ai aflat ca mai ai cel mult doua luni de trait. Sinistru nu?
Toata polologhia de mai sus e scrisa pentru aia/alea care au un venit mai mult decat decent, care sunt perfect sanatosi/sanatoase, care stau intinse-n patul lor mare cu un telefon destept in stanga, pachetul de tigari in drepata si cu laptopul in brate, in timp ce se uita pe net, cu lacrimi in ochi si bale-n coltu’ gurii, la oameni care fac ce si-ar dori si ei sa faca, de fapt. De ce n-o fac? De prosti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu