E vremea “NOT”-ului!

-Text banal - 

Si cum iubesc eu omul, in general, atat de mult, continui sa-l observ in cele mai mici detalii. Il privesc din unghiuri diferite, in anumite situatii, il analizez cum stiu eu mai bine, mereu obiectiv...pentru ca daca as fi subiectiva, as transforma tot “studiul” meu intr-o intalnire de ganduri barfitoare.

Si stau si-l admir in toata splendoarea lui, ii vad partea urata si-ncerc sa-i gasesc sursa sau, de cele mai multe ori scuza. De fiecare data imi iese pentru ca: orice om este bun in adancurile lui acolo, iar asta nu mi-o va scoate nimeni din cap.

Iubesc omul. Iubesc femeile cu toata nebunia lor furtunoasa, cu toate dramele lor haioase, cu toate zambetele noastre topitoare de gheata si cu marea noastra duritate studiata atent in oglinda. Iubesc stangacia sau priceperea barbatilor atunci cand fac declaratii, iubesc faptul ca nu sunt atat de complicati ca femeile si ca ele desi stiu asta, habar n-au de fapt. Iubesc barbatul cand incearca sa minta si ii iese prost sau chiar si atunci cand ii iese bine. Iubesc barbatul cand iubeste.

Desi sunt dedicata omului si merg pe drumul lui din ce in ce mai bine, fara sa ma mai clatin, din ce in ce mai aproape de el, fara sa il simt strain si-l inteleg pe zi ce trece mai bine...asta fiind doar inceputul, vreau sa scriu despre doua exemplare ce fac parte din aceeasi “specie”: NOT = “noul om trist”. Sa nu-mi sara nimeni in cap, pentru ca aici, “trist” nu are valoare de suparat, amarat etc, ci de limitat, mic...extrem de mic.

Prima categorie a “noului om trist” este: Limitatorul

E plin frici ca de pojar, in copilarie. E plin de frustrari marunte care-i dau peste glezne la fiecare pas facut, dar el indura si merge cat mai tantos, ca nu cumva sa descopere careva ca-i si el om cu slabiciuni. Sufera (Dumnezeule!) din plin de mania persecutiei pentru ca: toti ii sunt dusmani, toti comploteaza impotriva lui vrand sa-i ia ceva....nici el nu stie foarte clar ce anume. Iti sugereaza mereu ca “a mai intalnit multi ca tine” iar tu te uiti ca prostu'-n spate, poate-poate ti-oi vedea “stramosii” care au construit teoria conspiratiei special pentru el. Crede probabil ca oamenii ii pomenesc numele si-n somn, pentru ca da! Chiar si in vis dusmanu' vrea sa-i fure aia doi ponei de la bicicleta lui ruginita.

Tot in categoria asa, ceva mai soft pe partea de paranoia mai avem o rasa. Cum spuneam, nu e prea dezvoltat pe partea de “toata lumea ma saboteaza”, insa, ramas cu reminiscente din timpul gimnaziului, unde nu i-a iesit prea bine “treaba” cat s-a perindat p'acolo, rasa asta de talie mai mica te lasa sa mergi si te prinde din spate de picior, sau de o buca, na, ca sa ne intelegem mai bine. Incerci sa te scuturi, sa-l faci sa se desprinda si nimic, lighioana se mentine pe pozitii vrand sa-ti arate ca “te-a facut ea pe tine!”. Hahaha, iar spectacolul, crede-ma, e de nepretuit!

Oamenii de mai sus se pot intalni pe diferite planuri: personal, job, relatie de prietenie/amicitie etc. Categoria asta reprezinta omul cu inteligenta emotionala=0, ceea ce este mult mai grav decat un IQ mic. Cand EQ-ul aluneca sub linie...poti sa fii geniul geniilor, ai cam pus-o pentru ca o vei da in bara si vei ramane mic, slut, cocosat, veninos si vesnic trist, vrand mereu sa “i-o tragi cuiva, cumva” pentru ca asta iti mai pipereaza si tie putin viata si-ti da impresia ca esti puternic..

Ceea ce ma socheaza cu adevarat pe mine la tipul asta de oameni e limitarea lor, mai ales pe partea de work. Cand pentru tine VIATA= biroul (efectiv masa aia de lemn), job-ul, scaunul ala care-ti teseste curu'-n fiecare zi si performantele “tipatoare” in fata carora concurezi cu toti oamenii care, de fapt, nu concureaza cu nimeni....e nasol. La un moment dat ajung sa amestece planul personal (de obicei aproape inexistent) cu cel profesional...iar atunci e mai “groasa” ca niciodata, in clipa aia, daca cineva le va spune “Priveste Cerul”, ei vor raspunde: “Ce ma? Cine? Da-mi mailul lui ca mai bine-i scriu!”

A doua categorie a “noului om trist” este: Imitatorul

Incredere-n sine = 5%

Caracter = -2%

Personalitate = nedefinita, negasita etc

Raspuns la intrebarea “cine esti?”: Cand? azi sau maine?

Aici, “cheia” Imitatorului, butonul lui de start este obsesia. In momentul cand a facut-o, bineinteles pentru un al om, incepe sa-i copieze...hmmm ce sa-i copieze? Gesturile? Mai mult. Gusturile? Mai... Pasiunile? Si mai mult! Viata?! Da, viata, doar ca nu i-o copiaza, incearca sa i-o traiasca. Sinistru, a? :))

Sa nu credeti ca poate doar atat... Pe zi ce trece, adopta si din viata altor persoane apropiate de omul-obsesie si sa vezi acolo ce cocktail iese! 

Serios vorbind (nu ca pana acum n-as fi facut-o) asta e un caz trist, in adevaratul sens al cuvantului. Trist, mai ales pentru faptul ca Imitatorul, de cele mai multe ori, nici macar nu realizeaza ca “adopta” alte vieti.

Unii dintre voi imi pot spune: “Asa si? Daca omu-i fericit in felul asta?” Doar ca...aici mai avem o buba: Imitatorul nu e niciodata fericit! E intr-o drama continua, un fel de “Tanar si nelinistit” al problemelor. Prin imitare, scopul lui la nivel de subconstient (Sau nu) este acela de a impresiona omul-obsesie, aratandu-i cat de asemanatori sunt ei, de fapt! Munca ce este identica cu alergatura hamsterului pe rotita aia a lui din cusca. Pffff cam cat de obositor, la nivel de psihic, ar trebui sa fie ?! 

Rasa Imitator veti gasi pe strada, acolo unde-l veti recunoaste doar daca il cunoasteti si pe omul-obsesie al acestuia, altfel nu. Va mai puteti ciocni de el/ea la job, pe langa job, in viata personala, pe langa viata personala, in cercul de prieteni, de amici, de cunostinte sau de oameni, in general. Foarte important de retinut: Daca esti omul-obsesie, trebuie sa stii ca Imitatorul, cu cat observa sau afla mai mult despre tine ori despre cei apropiati tie, cu atat mai hotarat va copia...chiar si unele dintre cele mai intime lucruri. Revin cu o intrebare: mai sinistru si mai trist de atat se poate?

In concluzie, iubesc oamenii! Mai ales daca fac parte din tot felul de categorii, chiar si din cele de mai sus, pentru ca-mi dau atatea informatii, atat de mult material si ma lasa sa-i observ cum zburda in lumea lor, separata de realitate, oricare ar fi asta.

Sfat prietenesc: Lasati-o fratilor mai moale! Opriti-va putin si puneti-va cateva intrebari, pentru ca-n ritmul si-n maniera asta de a aborda viata, drumul din fata voastra se va transmorma-ntr-o vale.